joi, 30 iunie 2011

Going back is the only way I move forward

Semnatura mea nu mai vrea sa semene cu a ta. Nici mana nu pare sa ma mai asculte cand semneaza inconstient zeci de acte zilnic. Nu stiu nici cand, nici de unde a aparut bucla aceea ciudata spre stanga care ma indeparteaza si mai mult de tine. 
Acasa, o hartie ce se ingalbeneste, amintindu-mi crud de trecerea timpului, pastreaza originalul. Il am, in caz ca il uit. E singurul semn pentru care as lasa pe cineva sa ma tatueze. Singurul pe care l-as vrea pe pielea mea si de care sunt sigura ca n-as putea sa ma dezic vreodata. In acelasi timp, inteleg futilitatea gestului. E doar o diversiune menita sa pacaleasca psihicul, amagindu-l cu o insemnatate inventata de o nevoie acuta. 
Ma intorc. Din drum, atunci cand uit ceva, fiind distrasa. Intorc capul dupa cineva drag la despartire. Ma intorc, prevazatoare, ca sa-mi asigur spatele. Nu mi-am mai intors ceasul de cand am renuntat sa-l mai port. O faceai tu pentru mine... Intorc priviri pe strada, complimente, sau o mana de ajutor. Intorc cheia in broasca unei case pe care n-o stii. Ma intorc in trecut cand privesc fotografii. Numai pe tine nu te pot intoarce.

2 comments:

Between two lungs spunea...

Cat ma regasesc in cuvintele tale...>:D<

Monica spunea...

Multumesc, sis >:D<
Ma topesc de dorul tau...

Trimiteți un comentariu