luni, 11 iulie 2011

A happy place

Am un defect: imi place foarte mult sa citesc. Colac peste pupaza, am nevoie si de liniste pentru aceasta activitate atat de neinteleasa. Acasa trebuie sa inchid geamuri, usi, tot ce inseamna contact cu exteriorul, ca sa nu-l aud pe ‘nea Ghita dezbatand ore intregi cate goluri a dat nu stiu ce anonim in “cariera” lui. Cum mancatorii de mici si ragaitorii de bere nu sunt niciodata de acord, incepe o adevarata cearta pe acest subiect vital si de actualitate: cate goluri a dat un analfabet ce probabil inca se mai chinuieste sa ia bacalaureatul. Mi-e dor de etajul 5 la care stateam si de lipsa chioscurilor din fata blocului – mediu propice intalnirilor zilnice a celor care nu au o viata.
Cand nu vin ei, isi trimit nevestele cu plozii care si la care tipa, sa mai dezbata ce au gatit, ce ar vrea sa gateasca, ce ar vrea barbatii lor ca ele sa gateasca, ce vor gati, ce vor fi gatit…
M-am gandit ca n-ar fi o idee rea sa imi iau cartea si sa ies in aer liber. Gandul meu s-a sincronizat chiar cu o initiativa in acest sens pe facebook. Dar locatia aleasa (nu ca ar exista prea multe optiuni) era nefericita rau pentru mine. Gradina publica e un loc pe care il vizitez “in afara orelor de program” pentru a evita tipetele plozilor, prostia si manelarismul parintilor si in general, aglomeratia generatoare de poluare fonica. Daca ar fi avut macar jumatate din ei ceva de spus, poate ca lucrurile ar fi stat altfel in tara asta. Dar cum toata lumea vorbeste mult si prost si tace cand trebuie sa ia atitudine…
Fac o paranteza, pentru ca mi-am amintit de o conversatie intre doua batrane la care am asistat zilele astea. Una din ele spunea ca, desi locuieste de zeci de ani in blocul respectiv, nu-si cunoaste foarte bine vecinii pentru ca nu intra in vorba cu ei de dragul conversatiei. Cealalta i-a replicat: “da’ de ce ti-a dat dumnezeu gura? Nu sa vorbesti?” Corect. Pe acelasi sistem cu “unde mananca doua guri, e loc si pentru a treia” Ca doar viata este despre mancare. Asa si in cazul de fata. Ai, n-ai ceva de zis, vorbeste, ca de asta ai gura.
Revin. Am fost tentata sa ma prezint la eveniment, dar mi-am dat seama ca m-as fi intors nervoasa si suparata pentru timpul pierdut, asa ca am ramas sa citesc in liniste, profitand la maximum de ziua in care Alin era la serviciu.
Ieri am fost in Bucuresti sa-mi conduc fratele la aeroport, iar in timpul ramas am avut rol de ghid. Avand in vedere ca vizitele mele in Bucuresti au fost de weekend si se numara pe degetele de la o mana, m-am descurcat chiar bine. Am fost in Herastrau sa-l vad si vara, pentru ca in amintirile mele aparea acoperit de fulgii de zapada din februarie. Am avut o surpriza foarte placuta. Pe langa faptul ca am parcurs o parte din traseul lui MB la “miscarea contra statului” si am vazut Hard Rock Café (cunoscatorii stiu ce de) am vazut multi tineri alergand, plimbandu-se cu rolele sau bicicleta, batrani plimbandu-se de mana si povestind despre vremuri demult apuse si tineri citind. Da, tineri citind. Un baiat pana in 20 de ani isi luase o sticla cu apa si citea pe o banca la umbra. Am incetinit ca sa-l observ mai bine si probabil a sesizat pentru ca a ridicat privirea de pe carte si m-a fixat o secunda. Apoi a revenit la carte, captivat de continutul ei, pentru ca fata care il privea zambind, ii era total indiferenta. DA! A fost cea mai placuta “respingere” traita de mine pana acum. O experienta cumva diferita de abordarea petrecuta cu doar o zi in urma, strigata dintr-un BMW: bai, sa n-am parte, ce buna e!
Mergand mai departe am vazut o mama cu fiica, presupun. Ambele citeau pe iarba, alaturi de un cos de picnic. Spatiul verde era dincolo de zona de plimbari, alergari, etc, oarecum ferit de priviri si linistit. Cat de frumoasa era imaginea… si ce rau mi-a parut ca am uitat acasa camera.
Dupa cele cateva ore petrecute in oras, ne-am intors tot prin Herastrau si am constatat cu uimire ca fetele erau tot acolo, tot citind, asa cum le lasasem.
Acolo mi-ar fi placut si mie sa citesc, in atmosfera aceea linistita, aproape de apa, fara ca nimeni sa ma abordeze imbecil, fara sa suport priviri ciudate, sau sa stau cu grija celor care trec pe langa mine. Acolo as fi putut sa ma concentrez doar pe carte. Dar nu putem avea totul in viata asta.

6 comments:

Between two lungs spunea...

Nu am vizitat niciodata Bucurestiul...:)Cam cat de varza pot fi? :)) :*

Liz spunea...

Si eu am citit intinsa pe iarba, la umbra unui copac intr-un parc in Bucuresti... linistita... In Galati n-avem voie pe iarba... In Galati, in schimb, dimineata, inainte de ora de promenada, malul Dunarii umbrit de salcii e relaxant pentru cateva ore de citit... probat!

carpediem spunea...

Draga mea, important e sa citesti chiar si in conditiile date... important e ca vrei sa citesti... e inutil sa te gandesti la toti oamenii care nu vor sa faca asta... e ca si cum te-ai intreba de ce jazz ul nu e ascultat de toti... there is a point to that... only some can understand it! ;)

Si, apropo, vad ca citesti Charlotte Bronte... enjoy it to the bits! She's amazing...

Monica spunea...

Sis, tu nu esti varza niciodata, ca asta ar insemna ca sunt si eu :) Lasa ca fac odata pe ghidul si pentru tine :*

Liz, problema e ca, eu nu ma trezesc suficient de dimineata. Niciodata :) Si parca nici Herastraul nu se compara cu faleza...

Cirpian, am citit Jane Eyre si acum abia am inceput Shirley. Da, mi se pare si mie deosebita si e singura din cele trei surori pe care n-o citisem. Pe Anne si Emily le-am devorat demult :)

thelastoftheidealists spunea...

Ce alta placere se poate compara cu cea a cititului?
M-as intoarce si eu la clasici daca nu as avea deja pe lista de asteptare vreo 5 contemporani.

Citesc aproape in orice conditii (cu toate ca linistea e cea mai propice cufundarii in marea de cuvinte), doar timpul e cel care-mi creeaza dificultati (lipsa luim that is :) ).

Ce ma bucur ca mai sunt oameni care pastreaza cartile ca pe niste comori pretioase!

Monica spunea...

Claudia, iti impartasesc lipsa de timp, cu parere de rau, dar ma straduiesc sa make the most of it.
Eu sunt foarte reticienta la contemporani, asa ca am preferat sa merg la sigur, citind clasici. Sunt deschisa, totusi, la recomandari argumentate :)

Trimiteți un comentariu