miercuri, 10 august 2011

(Re)Play

De cateva zile ascult obsesiv 2 melodii. De fapt, una. Una, dar doua. Explic.  Pe scurt, e vorba de acelasi negativ.
Prima are versuri care ma fac sa zambesc, pentru ca le-am trait, iar negativul e pe gustul meu. All in all, piesa e chiar buna, colaborarea fericita, iar pe Ne-Yo il placeam demult, muzical vorbind.
A doua, desi, nu se poate spune ca are versuri la care sa rezonez - le inteleg, le cunosc, dar nu rezonez in mod deosebit - e cantata demential. Vocea e mult peste Ne-Yo, pasiunea cu care e cantata se simte de la primele acorduri, iar diferenta dintre cele doua piese e izbitoare si surprinzatoare. Si, culmea, prima e originalul.



0 comments:

Trimiteți un comentariu