miercuri, 28 septembrie 2011

Manifest impotriva BCR

Exista si oameni care prefera sa evite orice fel de contact cu bancile, oameni care nu sunt prostiti de reclamele “atractive”, pe care le vad la TV, in pauza de meci. Eu sunt unul dintre acei putini oameni. N-am facut niciodata un credit nicaieri, nici macar la o institutie financiara nebancara, C.A.R., sau alte asemenea. Nici nu am de gand sa fac asa ceva pe parcursul vietii mele. Planific sa ma intind fix cat ma tine plapuma, niciun leu mai mult. Nu de alta, dar, copiii nu prea apar in planurile mele de viitor ca sa-mi preia ratele.
Lasand deoparte ironia, am avut, totusi, mai mult fara voia mea, tangenta cu o banca. BCR mai exact, care, in parteneriat cu facultatea pe care am absolvit-o acum 5 ani, mi-a emis un card de debit, ca na, m-a dus si pe mine capul, suficient cat sa iau bursa pe parcursul celor 5 ani de studiu.
Alegerea bancii nu mi-a apartinut, pentru ca, avand in vedere conventia dintre facultate si BCR, toti cei care beneficiau de bursa, aveau musai card BCR.
Din cat ma mai ajuta memoria - cardul fiind emis acum 10 ani - nu-mi amintesc sa fi semnat vreun contract cu banca.
Dupa absolvire, mi-am retras ultima bursa si, apoi, nu mai retin ce s-a intamplat cu cardul. Cert e ca, la un moment dat nu-l mai aveam. Cum in 2006 aveam alte probleme care mi-au marcat viata, cardul BCR nu era chiar o prioritate. Oricum exipira in foarte scurt timp si, am presupus ca, ne mai prezentandu-ma sa revendic un altul se va inchide. Ei bine, nu numai ca nu s-a inchis, dar BCR-ul a continuat sa emita card dupa card, pana in acest an si, evident, sa perceapa comisioane de administrare si de dracu’ mai stie ce altceva.
Acum ceva timp primesc mesaj sa ma prezint sa ridic cardul de debit. Atasat era un numar de fix de Bucuresti. Initial am crezut ca e vorba de o greseala, pentru ca uitasem complet ca am avut cardul de bursa. Am sunat la numarul de contact si dupa ce m-am lamurit ca era intr-adevar vorba de el, am solicitat inchiderea lui. Dupa o conversatie de vreo 15 min cu o tanti, primesc asigurari ca totul s-a rezolvat, cardul e inchis, totul in regula, dar sa merg la cel mai apropiat sediu BCR pentru confirmare.
Dupa mai multe luni, am mers. Mai mult din paranoia, ca sa fiu eu sigura, pentru ca, daca ma bazam pe acea convorbire, puteam sa dorm linistita ca BCR veghea pentru mine.
La ghiseu, surpriza. Un baiat de varsta mea imi spune, senin, ca e cat se poate de activ si chiar am de plata 100 si ceva de lei, daca vreau sa depun cerere de inchidere. Say what?!
Sub influenta socului zic scurt ca nu platesc. Baiatul imi zambeste cu subinteles si ma anunta ca si fostii lui colegi de facultate sunt in aceeasi situatie. Il intreb ce sa fac. Raspuns: sa uitati de BCR, pentru ca orice ati dori sa faceti, veti fi nevoita intai sa achitati aceasta suma. Suma la care se adauga penalitati si, eventual, alte comisioane.
Ies zapacita de cap si la cateva zile uit de problema, pentru ca mi-am zis ca nu va fi oricum cazul sa mai am nevoie de BCR in viata asta. Insa, recent, cineva mi-a spus ca ar fi bine sa platesc pentru ca s-ar putea ca aceasta “datorie” sa ma trimita pe diverse liste in diverse institutii si sa nu mai pot face nicio miscare fara sa-i achit. Gen, sa nu-mi pot trece nimic pe numele meu, sa nu pot plati impozite, etc, etc. De auzit am auzit multe. Nu le-am luat de bune, dar nici n-am mai ramas linistita.
Avocata firmei la care lucrez mi-a sugerat sa fac o sesizare prin care sa le cer sa-mi puna la dispozitie actele ce stau la baza acumularii acelei sume. Adica acele acte pe care eu nu-mi amintesc sa le fi semnat si prin care luam la cunostinta care sunt drepturile si obligatiile mele, dar si ale bancii. Pentru ca, eu n-am stiut nicio clipa in ce conditii a fost emis acel card, in ce conditii se inchide, ce comisioane se percep, etc.
Mai mult, in toti acesti 5 ani de cand eu nu am mai folosit cardul, BCR-ul nu s-a obosit sa-mi trimita vreun mesaj, sau vreo notificare scrisa in acest sens, desi am auzit ca trimit notificari si pentru 0.10 lei in cazul neplatii ratelor.
In fine, am facut sesizarea, mi-au dat numar de inregistrare si acum astept raspuns acasa in termen de 30 de zile.
Totusi, au fost intrebari la care n-au avut raspuns. Cand le-am cerut actele sugerate de avocata, au schimbat vorba; cand i-am intrebat de ce n-au trimis nicio instiintare, fie ea si prin SMS, din nou tacere, lucruri care ma fac sa cred ca, e ceva putred si in Danemarca.
Apoi, au trecut 5 ani, timp in care BCR n-a facut nimic sa-si recupereze asa-zisa datorie. Creantele astea nu se prescriu si ele dupa 3 ani?
Oricum, astept cu nerabdare raspunsul lor.
Daca a mai trecut cineva printr-o situatie similara, as fi curioasa sa aflu ce finalitate a avut problema lui/ei.


0 comments:

Trimiteți un comentariu