marți, 27 septembrie 2011

Regretless

Cand sunt mai calma, imi adun mai bine ideile si spun exact ce ar trebui sa spun. Cand ma revolt, imi fac rau, spunand ce gandesc cu adevarat. In ultima vreme sunt mai calma. Nu e o stare impusa. De cate ori am incercat sa-mi infranez impulsurile, am esuat in rabufniri de adevaruri, nedorite de nimeni. Acum stiu unde greseam. Imi păsa. Incă imi păsa si, cumva, credeam ca pot schimba ceva. Insa, am ajuns la trista concluzie ca, in lupta cu prostia, castiga intotdeauna cei ce o detin cu diploma. Rezistenta e futila. Asa ca, am inceput sa ma calmez in mod natural. Ma protejez psihic prin izolare de realitatea imediata. Bineinteles ca sunt fortata sa-i fac fata zilnic, dar incep sa invat sa ma amuz. Lucrurile care ma scoteau din sarite sunt chiar foarte amuzante, daca sunt privite de la un nivel superior. Totul e sa nu ma afecteze pe mine direct, caz in care nu mai gust gluma.
Am un coleg pe care l-am admirat mereu din acest punct de vedere. Nu stiu cum face, dar reuseste sa incheie si cele mai tensionate conversatii cu un zambet pe chipul interlocutorului. Tocmai datorita abilitatii lui de a glumi pe orice tema, oricat de serioasa. Nu sta in firea mea sa-l egalez, dar si pasul acesta micut pe care tocmai il fac, e binevenit pentru psihicul meu avariat.
In cazuri de forta majora ma tratez cu initale. M.B. si G.C. Si multa, multa, multa muzica. Cum ar fi exemplul de mai jos, o piesa descoperita recent, ce impune o stare de calm si meditatie. 


0 comments:

Trimiteți un comentariu