sâmbătă, 29 octombrie 2011

Busy is my best friend

"When you try to see your vision to the fullest extent  
Busy is your best friend
When you're hoping whatever you're going through would just end
Busy is your best friend
When you don't wanna think no more, when you're hurting so bad that's in your core
But it would hurt even more if you stop even for a second
Busy is your best friend
And busy is my best friend"

Am crescut de mica in ritm si rima de hip hop, datorita fratelui meu. El mi-a deschis mintea si sufletul pentru acest gen. Chiar si tata incepuse sa asculte cu pasiune si interes melodiile pe care i le aratam, sau pe care le auzea, in treacat, la noi.
Acum ani buni, weekend-urile erau zile de vizita la bunici. Tata ne trezea dimineata cu animalute de plus cu care ne gadila si, in jurul carora crea povesti, care ne faceau sa radem cu gura pana la urechi. Apoi ne imbracam si ne pregateam de plecare intotdeauna pe muzica lui Luci (fratele meu). Mi se pareau magice acele momente, cand muzica inducea visuri cu ochii deschisi, cand gandurile mele erau atat de departe incat ma speriam de ai mei prin casa, sau ma impiedicam in blugi, cand incercam sa fiu prezenta in doua locuri. Castiga mereu lumea mea interioara, alimentata de exterior.
Tata mereu fredona cate o piesa recent auzita, iar mie mereu in statea pe limba titlul ei. II rugam sa-mi spuna, dar el zambea si continua sa cante fortandu-ma sa-mi amintesc. Stiu ca nimeni n-a avut un tata atat de “de varsta noastra” cum am avut noi. Daca n-a fost singurul parinte cu mintea deschisa, care a cultivat o relatie de prietenie, intr-un mod unic care, pe langa apropiere, impunea si un respect tacut, dar recunoscut, cu siguranta a fost singurul care impartasea sincer si profund toate pasiunile si interesele copiilor lui. Atat de profund, incat, cand descopeream o noua melodie, primul meu gand era sa ajunga tata acasa sa i-o arat.
Acum ca lucrurile nu mai pot fi niciodata la fel, incerc sa nu-mi ies din ritm si sa tin pasul cu melodiile lui Luci. Pe unele le vad pe facebook, altele mi le arata personal. Iar unele sunt adevarate explozii de adevaruri exprimate in mod genial. Unele ma descriu, altele imi depasesc chiar puterea de imaginatie, dar toate impun respect si injosesc ideea de muzica, asa cum e ea perceputa in zilele noastre.
Iar acum, aceasta e melodia care m-a facut sa scriu randurile de mai sus. Artistul ar trebui sa spuna multe pentru cunoscatori, pentru majoritatea va ramane inca unul din multime, la fel cum ii consider si eu pe ei.  Pentru mine a fost o bucurie sa-l regasesc si reascult. Pentru cine e pe aceeasi lungime de unda cu mine, enjoy.
P.S.: Melodia e inspirata ca negativ din James Blake – Limit to your love, melodie foarte isteata ca versuri, dar antipatica din restul punctelor de vedere Feist - The limit to your love si a transformat-o, genial, asa:



P.S.: Rectificarea se datoreaza mustrarii primite de la Luci ;)) fapt ce consolideaza si mai mult parerea mea despre nenea James, si anume ca e un lalait trist si atat de antipatic, incat fata lui cere pumni. Am zis-o.

0 comments:

Trimiteți un comentariu