marți, 22 noiembrie 2011

De multe ori, tristetea este reactia omului prost



“Exista o filozofie mai noua, care este doar o ipocrizie si atat. Ea nu este practica, nu este si aplicata, este doar la nivel de teorie, dar e din ce in ce mai mestecata: eu nu ma uit la televizor, pe mine nu ma intereseaza, citesc 10 pagini din Dostoievski pe zi, am afacerea mea, traiesc cu prietenii mei, cu sotia mea, aici in micul nostru grup autist, deci fara mari legaturi cu exteriorul.  E cumva prezentat acest cretinism ca o reteta a succesului, sau a fericirii. Ei, autismul asta perpetuat cred ca face rau la creier si, din om cu vointa, judecata si reactie ca atare, ca rezultat al gandirii, devii o leguma. 

De multe ori asociez tristetea cu prostia, pentru ca, de multe ori, tristetea este doar reactia omului prost. Fara sa generalizam desigur, nici in cadrul situatiilor, nici in cadrul persoanelor, dar, de multe ori, tristetea este doar urmare imediata si fireasca a prostiei. Altfel, daca mai avem un neuron functional, ne revoltam. Tristetea e o stare contemplativa, reflexiva, inactiva. Prefer o stare vecina cu stresul, prefer stresul tristetii, prefer nervii, prefer reactia, prefer chiar injuratura, ma rog, imprecatia” 

Aseara l-am auzit pe Mircea Badea afirmand cele de mai sus si, deja am pierdut sirul momentelor cand m-am simtit inteleasa, explicata, linistita, ascultandu-l. 

In majoritatea cazurilor, reactiile mele sunt complet neintelese de cei din jur. Felul meu de-a fi e considerat bizar si, de cate ori imi asum o parere care iese din tipare, am parte de sprincene ridicate, priviri suspecte, cuvinte aruncate superior, sau, din partea celor mai “curajosi”, acuze. Intrebari de genul: de ce esti asa recalcitranta? sau: dar, ce motive ai sa fii atat de revoltata? ma scot si mai tare din sarite, spre surpinderea si neintelegerea celorlalti. Oricum, explicatiile sunt inutile. De cate ori am incercat varianta asta, singurul rezultat a constat in si mai multi nervi.
Nici nu stim ce inseamna sa reactionam. Nu stim cand ar trebui s-o facem si nici macar ca avem acest drept. Poate de aici vine si mirarea, cand asistam la un astfel de eveniment rar. 

Sentimentul pe care l-am avut aseara, ascultandu-l pe MB rostind convingerile mele, sustinand aceleasi lucruri in care si eu cred, cu aceeasi pasiune care ma caracterizeaza si pe mine, e imposibil de descris. Poate fi simtit, doar de catre cei care se regasesc in cuvintele lui. 

P.S.: Ce e mai rau: sa fii cel mai inteligent dintr-un grup de prosti, sau cel mai prost intre oameni inteligenti?

3 comments:

iosif dragu spunea...

Astazi ti-am descoperit si eu blogul... si sper sa nu devin imbecil de insistent cu comentariile.
L-am ascultat pe Mircea Badea in seara cu pricina, de fapt il urmaresc in fiecare seara, si afirmatia lui m-a atins. Am simtit totodata si ceva disonant, nepotrivit in afirmatia sa.
Cred ca stiu despre ce este vorba: tristetea este sau poate fi o reactie firesca si poate fi asociata deopotriva cu oamenii profunzi. Un isteric sau un narcisic nu va fi trist. Vor fi cel mult suparati. Dar, afirmatia lui MB dobandeste fermitatea unui adevar daca luam in considerare "plictisul". Asocierea dintre tristete si plictiseala (iar plictiseala este apanajul "lipsei de inteligenta") este cumplita!Persistenta in tristete din plictisul de a mai incerca si altceva ca traire, este absolut imbecila!
Tristetea, as completa, poate fi chiar nobila, cu conditia de a nu deveni "confortabila".
Numai de bine!...

Monica spunea...

Ma bucur de cunostinta :) Poti comenta ce crezi de cuviinta, imi face placere sa primesc feedback. Probabil avem multe in comun daca il urmaresti pe Badea la fel ca mine.

Tristetea este si o reactie fireasca, tocmai de aceea MB a spus "de cele mai multe ori, tristetea este..."

iosif dragu spunea...

Tocamai!
Asta mi-a si placut! Intr-o emisiune in direct care cere un alt tip de efort decat una inregistrata in prealabil, MB face precizarea: "Fara sa generalizam desigur, nici in cazul persoanelor, nici in cazul situatiilor,...". A fost inspirat!
...Si chiar daca uneori remarc o anumita superficialitate, pentru umorul spumant, uneori de situatie cu stridente de sonerie de ceas, il consider unul dintre oamenii care au intervenit masiv in starea de inertie/somnolenta a compatriotilor sai...
Iti doresc o seara buna si un weekend la fel!

Trimiteți un comentariu