marți, 6 decembrie 2011

N-am incredere in nimeni

E o afirmatie pe care o aud la tot pasul. Nici eu nu creditez cu incredere prea multe persoane. Prefer sa acuz intai, sa ma insel si sa-mi cer scuze dupa. Dar, sincer, nu tin minte cand a fost ultima data cand intuitia mea a dat gres. Prin urmare, din punctul meu de vedere, neincrederea mea e fundamentata. Din fericire simt destul de usor oamenii si, chiar daca nu gasesc din prima punctul de la “i”, pur si simplu simt ca e ceva in neregula cu imaginea afisata. Iar, mai devreme sau mai tarziu, masca va cadea si atunci voi sti exact ce a fost in neregula.

Nu suport, insa, oamenii care generalizeaza bazandu-se pe nimic. E vorba despre acei indivizi limitati care s-au ars o data sau de mai multe ori si care au devenit suparati si suspiciosi cu toata lumea. Lor le lipseste discernamantul, puterea de a distinge intre oameni si capacitatea de a-i cunoaste pe cei pe care ii acuza. Ce au din belsug, insa, e orgoliul, care ii orbeste si nu le permite sa considere macar, posiblitatea ca vina sa le apartina. Dar, cand limitarile sunt atat de mari, incat nici macar nu suntem constienti ca ele exista, asta se intampla. Trasatura poarta numele de superficialitate si e din ce in ce mai predominanta. E sinonima cu ignoranta, care e fericire. Pe cale de consecinta, va doresc sa fiti fericiti. Dar departe de mine.
Sau, cum ar spune englezul: never approach a bull from the front, a horse from the rear and a fool from any direction. 



2 comments:

thelastoftheidealists spunea...

it's self defence, numai ca e genul ala de autoaparare care de fapt te izoleaza de nefericire, dar si de fericire

Monica spunea...

Daca te referi la mine, nu e self defence. Sunt doar obisnuita sa am dreptate. Mi-as dori sa ma insel, totusi...

Trimiteți un comentariu