miercuri, 11 ianuarie 2012

Back

Am revenit la munca, dupa un concediu prelungit de care am profitat din plin. Am avut timp pentru toate, am dormit neconditionata de alarma telefonului, am abuzat de pomelo, vin fiert, de orice mi-a fost pofta si culmea, de data asta nici nu se vad urmarile abuzului :) Am petrecut timp in familie, cu prieteni, dar mai presus de toate, am avut timp pentru noi. Am epuizat un sezon din “The mentalist”, alaturi de o Sasha adormita. Am iubit si am fost iubita. Se spune ca apogeul sexual al femeii la 30 de ani e doar un mit. Pentru mine e o realitate de vis. N-am fost nicicand mai libera si mai implinita.
Am facut un drum la Braila, pentru “Seeking Justice” si am visat cu ochii deschisi, privind stergatoarele ce indepartau stropii de ploaie pe ritm de R’n’B si Hip-Hop.
Mi-am facut curaj si mi-am schimbat look-ul cu o tunsoare noua. Giani sa-mi fie sanatos, ca altcineva nu se atinge de parul meu.
Singurul lucru pentru care n-am avut timp e cartea ce asteapta sa fie terminata. De fapt, timp am avut, dar n-am avut starea necesara.

Prima zi de munca a inceput brusc si a fost prea aglomerata. Iar ziua de ieri s-a impartit in doua. In prima jumatate a zilei am ratat la fix un atac cerebral, iar a doua jumatate a fost plina de satisfactii. Mici. Personale. Razbunatoare. Dulci.
In ceea ce priveste dimineata oribila, am o singura concluzie, pe care, pana acum am pastrat-o pentru mine, din prea multa politete. Insa, ieri am primit picatura care a umplut paharul, asa ca o sa o spun cu toate literele: brailenii sunt complet cretini. Interactionez cu ei de ani buni si, pana acum n-am cunoscut unul macar, care sa functioneze in parametri cat de cat normali. Or fi, dar, daca in cativa ani n-am gasit niciunul, imi permit aceasta generalizare la nervi. Picatura de care vorbeam se refera la un document intitulat anexa 26. Ei bine, anexa asta 26 e in format landscape de cand o stiu. Brailenii o au tip portrait, ceea ce nu ar fi o problema, daca o institutie a statului n-ar fi pus pe drum un somer (pe banii lui) pentru ca nu le-a placut formatul anexei. Say what?! Adica un cretin/cretina a primit anexa eliberata de mine si i-a zis omului care a adus-o: nu e buna; te intorci tu frumos in Galati si provoci cuiva un atac cerebral, ca asa vrem noi.
M-am lovit de nenumarate probleme care, peste tot in tara se rezolva intr-un fel, dar la Braila sunt complicate in mod stupid. Vorba unui sef de-al meu: “acolo la voi pe planeta Braila…”

Cat priveste a doua parte a zilei, observ ca nu mi-am iesit din mana, chiar daca am fost in concediu. Acelasi prost care cade de prost de fiecare data cand incearca sa-mi puna piedici, continua sa ma subestimeze. Atat poate si el, saracul.
Eu nu fac rau din proprie initiativa. Niciodata. Dar cand mi se ridica mingea la fileu, o lovesc. Si ii calculez traiectoria atat de precis, incat nu ratez. Imi place sa inving cu armele adversarului. Victoria e mai placuta cand ingenunchiaza neputincios in fata mea. Iar perseverenta lui pe aceeasi linie predictibila, nu poate fi decat amuzanta. Vorba unei cunostinte: “lumea ta e ca bucataria mea: ingusta”.



0 comments:

Trimiteți un comentariu