vineri, 24 februarie 2012

Orgoliu prostesc


Din ciudățeniile sexului masculin am remarcat câteva, în mod deosebit, care m-au deranjat prin repetiția lor. Blogul nu e totuși un anunț la matrimoniale. E un spațiu în care te desfășori așa cum îți place și în care ai libertatea de a decide pe cine lași înăuntru. Cei care sunt atrași de texte (pentru că poze nu prea există) sunt oameni care rezonează într-un fel cu tine. Dacă sentimentul e reciproc și există preocupări sau interese comune, se creează în mod firesc o legătură. 
Nu înțeleg însă băieții (că bărbați nu-i pot numi) care, după ce stabilesc acea legătură, se așteptă ca relația pur prietenească să evolueze în mai mult. Și când asta nu se întâmplă, întrerup orice legătură, de parcă despre asta ar fi fost vorba de la început. Dacă vorbeam de vreun site de matchmaking, era de înțeles reacția. Când lucrurile nu se leagă în modul așteptat, te retragi și cauți altceva. Dar când premisele sunt din start altele, iar așteptările există doar în capul tău, de ce te superi ca văcarul pe sat?  
Întâmplările de acest gen nu se limitează la blog, același comportament l-am observat și în offline. De câțiva ani lucrez cu aceeași firmă de curierat, de care am fost mulțumită. Angajații s-au schimbat de-a lungul timpului, dar au rămas mereu amabili și prompți. Ultimul a fost, inițial, excesiv de amabil, atitudine pe care am interpretat-o ca pe un exces de zel. Era modul lui de a se face plăcut. La început mai rămânea câteva minute, pentru o scurtă conversație politicoasă, apoi a trecut la familiarisme pe care nu le-am încurajat. El însă trăia în lumea lui și în ea, eu îi răspundeam avansurilor lui. Când a întrecut de tot limita, i-am atras atenția, vizibil deranjată. N-a replicat nimic, dar de atunci, nu numai că a încetat să fie amabil, dar are și o atitudine disprețuitoare în ceea ce mă privește. Nu m-ar interesa părerea lui despre mine, dacă ea n-ar influența și relația noastră profesională. De atunci nu mai vine la timp pentru a ridica comenzile, aduce coletele cu întârziere și când am nevoie de vreo lămurire îmi spune că n-are timp. La prima abatere de genul ăsta o să fiu nevoită să sun la sediul lor pentru a formula o plângere. Nu-i vreau răul, dar aș prefera să lucrez cu altcineva.  
Cum funcționează oare oamenii ăștia? Eu nu-i înțeleg deloc.
 

2 comments:

Alin Ariton spunea...

Pfff...nu stiai ca orgoliul este probabil cel mai de pret "avut" al unui barbat? De cele mai multe ori e prostesc, dar asta conteaza prea putin. Odata ranit in orgoliu, un baiat/barbat nu numai ca se simte ofensat la maxim, ba chiar are impresia ca nu mai esti demna de a fi in preajma lui iar o posibila conversatie iese din discutie. Se spune ca daca nu ai orgoliu nu esti "barbat"...eu spun ca e o prostie. Pana in prezent orgoliile ne-au adus niste razboaie...iar asta ma duce la concluzia ca sintagma "orgoliu prostesc" e un pleonasm.

Monica spunea...

Nu stiu daca as extinde ideea de pleonasm pentru toate cazurile, dar in cel de fata e valabila.

Trimiteți un comentariu