duminică, 26 februarie 2012

The sun is always blinding me


Sâmbătă dimineață, imediat ce am am deschis ochii, am știut că vreau un singur lucru: să mă plimb sincronizându-mi pașii pe ritm de muzică și setându-mi gândurile pe funcția daydream. Vremea din ultima vreme n-a prea fost favorabilă plimbărilor, așa că soarele puternic  al dimineții mă îndemna să profit. Mi-am setat și o țintă, pentru că nu-mi place să mă plimb fără să am un punct în care trebuie să ajung. Îmi dă impresia că mă învârt, inutil, într-un cerc. O vizită la mama era numai bună, așa că m-am îmbrăcat repede, mi-am luat sursa de muzică, mi-am fixat căștile în urechi și am pornit. Prima piesă în playlist-ul neschimbat de mai mult de un an, mi-a amintit de semnificația numelui meu (provine de la numele grecesc Monika, având sensul de "singur, solitar, pustinic"). Diana a adăugat și ”sfatuitor”, compliment pe care l-am primit cu zâmbetul pe buze. 

 A urmat ”Silent Knight - Everybody needs”, care mi-a amintit cum alergam pe faleză ascultând-o, acum prea mult timp. Genială piesă, genial om. Aer! Aer am și avut, din plin, în plimbarea asta în care am reușit să mă izolez de lume, în mijlocul ei. Tot piesa asta m-a însoțit și în Italia, vara trecută, într-un părculeț magic în care puteai să alergi, să asculți muzică, să citești, fără să fii deranjat, privit ciudat, sau măcar să-ți fie conștientizată existența. Un vis. 

 Apoi ”The Game - Dreams” m-a făcut să realizez cât de repede a trecut timpul, pentru că melodia asta îi plăcea și lui tata. E uimitor cum mă pot încărca de emoții atât de puternice și complet inexplicabile, doar ascultând o melodie. 

 ”Masta Ace - F.A.Y.” e alergată până la epuizare și e ascultată oricând simt nevoia să mă eliberez de frustrări și neputințe. Ajută de fiecare dată, iar energia pozitivă pe care mi-o transmite e unică. Mi s-a făcut un dor de alergat ascultând-o, care nu poate fi potolit, decât atunci când vremea va permite. 

 “Angie Stone - Tell me” a urmat pentru a susține energia. Eram deja la jumătatea drumului și nici n-am simțit când l-am parcurs. 

 “Rebirth” a fost în perfectă armonie cu soarele de primăvară ce mi-a dezmorțit sufletul, promițându-mi, tăcut, un nou început. Eram deja la fel de senină că și cerul sub care mă plimbam. 

 “Trust me, confidence is what I must be wearing” îmi zice Edo G în ”Artof rap”. Empatizez. Atât de mult, încât îmi vine să strig refrenul: “The real art of rap that’s right here/Real lyrics, hot beats that’s right here/World- wide hip hop that’s right here/WHAT YOU NEED IN YOUR LIFE IS RIGHT HERE”. Să-mi trăiască frățiorul pentru piesele astea, care m-au tot salvat de la depresii profunde. 

 Închei atipic, dar, cumva, predictibil cu Darren Hayes - ”The sun is always blinding me”. Soarele chiar îmi era în față, dar asta nu justifica lacrimile de fericire melancolică pe care încercam să le opresc. Vremea, care îmi inspiră atâtea trăiri, împreună cu versurile sunt de vină. 

“From the top of a church on a hill
To the tip of a dragonfly wing
From the shine off a hood of a cab
To a shimmering diamond within on a ring
That was worn through two world wars

From a smile that soars though its old and worn
And two blue eyes forever seeming cold

The sun is always blinding me with her light
The day is always hiding behind the night
And one day everybody will be alright
Go on blinding me with her light

From the glare of a red traffic light
To the blur of a bicycle wheel
From the flare of a camera lens
To a fluorescent light that ignites and displays
Someone leaving a goodbye note
From a pen made of steel and reflection of hope

And to some words to stir an aching soul”

0 comments:

Trimiteți un comentariu