luni, 5 martie 2012

Curaj sau inconștiență?

 
Am găsit pe facebook poza de mai sus și, deși au trecut câteva zile, tot nu pot să mă decid dacă sunt sau nu de acord cu ideea mesajului. Partea din mine care țipă după o schimbare, după noi începuturi înclină să fie de acord. Sunt copleșită de puternica impresie că, de ceva timp, viața mă conduce pe unde vrea ea, fără ca eu să mai am vreun cuvânt de spus. Poate că, nici n-aș ști ce să spun...  Dar m-aș arunca de pe vârful unei stânci, fără să-mi mai planific precis traiectoria, chiar și fără să mă întreb dacă am aripi. Situații disperate împing la măsuri disperate. Deci, e foarte probabil ca și discernământul să fie corupt.

Pe de altă parte, jumătatea lipsită de spontaneitate, definită de un spirit organizatoric milităresc, mă îndeamnă să nu risc, să planific atent, să măsor de 7 ori înainte de a tăia. Anticipez toate implicațiile fiecărui risc în parte și, puse în balanță, varianta sigură cântărește întotdeauna mai mult.

Teoretic, mesajul sună bine. Atât de optimist, încât parcă ți se pare și ție simplu și la îndemână să-l urmezi. Dar în realitate, lucrurile nu stau întotdeauna așa. Până unde merge curajul și unde începe inconștiența? Rațiunea îmi sugerează să nu încalc linia de demarcație.
 

0 comments:

Trimiteți un comentariu