luni, 26 martie 2012

Sambata asta

                                                       sursa

A fost de vis. M-am trezit la 9.00, ora mult prea obscena pentru un weekend. Am alergat un tur de faleza in 3. Bine, doi au alergat si unul a mers lejer cu bicicleta, pe post de insotitor. Vremea a tinut cu noi, pentru ca a fost cald si n-a batut vantul, iar faleza de asemenea, pentru ca, la acea ora nu era supraaglomerata. Se pare ca si corpul meu inca mai da semne de tinerete, pentru ca, desi a fost prima alergare din acest an, febra musculara a fost neglijabila.

Spre seara am fost la Hunger Games, pe care il asteptam cu nerabdare de cateva saptamani si, din fericire, asteptarea mi-a fost rasplatita. Sala a fost putin cam prea plina  pentru gustul meu. Oricum, daca sunt mai mult de 10 spectatori, deja ma simt incomod, motiv pentru care ma feresc de orele de promenada ale maselor.
Filmul a trezit interes, se pare, desi ma indoiesc ca nesimtitii care vorbeau la telefon, se ridicau si ieseau, sau intrebau cu voce tare: “cati mai tre’ sa moara, ma’?” au inteles mesajul filmului. 

Comentariile sunt masura prostiei. Indiferent de film, zi sau ora de difuzare, se va gasi intotdeauna un prost sa-si strige prostia in gura mare, cu mandrie. Incep sa inteleg motivul pentru care sonorul in cinema e dat mai tare decat trebuie…

4 comments:

ddunia spunea...

Am vazut si eu trailerul la acest film si mi-am zis ca nu, categoric nu ma uit la asa ceva. A fost ca si cand m-am trezit cu Jurnalul fericirii al lui Steinhardt in brate, daca imi pot permite comparatie, si vad ca pot. :)
Intelegerea mea cedeaza cand vine vorba de coercitie, pogrom sau tot ce se aseamana cu aceste doua cuvinte.

Monica spunea...

La mine e fix invers. "Jurnalul Fericirii" e o carte pe care n-as putea citi-o vreodata. In schimb, filme de genul asta mai consum. Totusi, doza de cruzime e inferioara mesajului si, mai mult, e necesara pentru sustinerea lui. As spune mai multe, dar ma gandesc ca, poate te razgandesti si decizi sa-l vezi. Mai ales, daca stii ca, cele doua cuvinte pe care le amintesti sunt posibile doar prin permisiune.

ddunia spunea...

Jurnalul fericirii este o experienta.
Eiii, imi vine putin greu sa accept asta, teoria asta a permisivitatii, implica atat de multe.
Evreii au permis exterminarea? Negrii au permis sclavia?
Puterea masei este si o mare slabiciune, dar tot nu cred ca tine de a permite, poate mai mult de o grava incultura.

Monica spunea...

Ma refeream strict la film, cand am vorbit de permisivitate. Dar, cu siguranta, incultura e un factor determinant in toate cazurile de abuz.

Trimiteți un comentariu