luni, 12 martie 2012

Un fel de justificare

Să-ți trăiești viața gândindu-te doar la tine e o opțiune pe care n-o pot condamna. Nu am fost în locul tău, deci nu te acuz. Dar nici nu-ți caut justificări.  

Copilăria mea frumoasă nu cuprinde nicio amintire cu tine. E în regulă, nu aveai nicio obligație până la urmă. Îmi scotocesc mintea în căutarea unei amintiri plăcute măcar, a cărei protagonistă să fi fost. În 29 de ani nu găsesc niciuna. Nu-i nimic. 

Totuși, nu se poate spune că n-ai contribuit la formarea mea. Ar fi injust să afirm asta. Mi-ai spus că nu merit nimic și că, din cauza asta, nimeni nu mă iubește și nu mă va iubi vreodată. Ai profitat de sensibilitatea mea exagerată, pentru a-mi accentua timiditatea și lipsa încrederii în forțele proprii. Micile succese pe care le obțineam mi le amărai, comparându-le cu ale altora. Am experimentat tot felul de răutăți, mai mari sau mai mici, făcute întotdeauna gratuit, cu intenție și cu mulțumirea reușitei ce ți se citea pe chip. Când am mai crescut, am început să ripostez și atunci a început războiul. Ai luptat necurat și ai împroșcat cu noroi în oricine. Numai tu știi de ce. Mâinile tale sunt pătate de sângele nedreptăților ce se cer îndreptate. 

Acum ai îmbătrânit prea mult că să mai lupți cum o făceai odată, iar armele tale, care au rămas aceleași sunt ruginite și tocite. Dar continui să le folosești. Continui să lovești, chiar dacă nu mai ai luciditatea să vezi că îți ratezi ținta de fiecare dată. Mă întreb dacă ar trebui să am considerație și compasiune. Nu găsesc în mine astfel de sentimente. Am o oarecare umbră de regret, pe care o alung ușor amintindu-mi că, toate încercările mele de apropiere au fost speculate ca momente de slăbiciune.  

E prea târziu acum, pentru orice. Ai rănit prea multă lume, cu prea multă nepăsare. Întotdeauna zâmbetele tale au fost plătite cu lacrimile altora și niciodată nu ți-ai cerut scuze pentru nimic. Iar acum te aștepți să-ți fiu alături, pentru că asta e datoria mea? N-am datorii neplătite. Și, deși aș avea ocazia să te răsplătesc cu aceeași monedă, să profit de vulnerabilitatea vârstei tale pentru a-ți face viața mizerabilă, n-o s-o fac. Voi continua să fac ceea ce tu n-ai avut bunul simț să faci pentru mine: te voi ignora. Și ar trebui să-mi mulțumești pentru asta.
 

1 comments:

Ghost spunea...

esti generoasa, deci...

:)

Trimiteți un comentariu