marți, 24 aprilie 2012

Home-made fun

Ziua de azi a fost plina de amuzament. Inca o data, Sasha s-a dovedit a fi un motiv de bucurie, chiar si indirect.
Dovada o aveti mai jos.


luni, 23 aprilie 2012

De azi inainte ne salutam cu "heil"


Dupa ce descoperirea celei de-a 13-a zodii, Opiochus, a dat peste cap toata logica previziunilor astrale, specialistii astronomi au decis sa reduca numarul zodiilor la 6, adica sa le condenseze doua cate doua. "Oricum fiecare zodie avea ascendent in zodia urmatoare, ceea ce inseamna ca imprumuta mai mult de jumatate din caracteristicile ei, prin aceasta condensare trasaturile fiecarei zodii vor fi mai clare". 

Cele 6 zodii vor fi in ordine urmatoarele: 

Berbecotaur, 21 martie - 21 mai . Persoanele din aceasta zodie vor intruni ostilitatea berbecului si incapatanarea taurului, ceea ce inseamna ca vor deveni cele mai nesuferite si mai egoiste persoane din zodiac. Partea buna este ca nu vor aparea prea mult in public, berbecotaurii fiind de obicei atasati de locurile mici si intunecoase. 

Gemeniorac, 21 mai - 23 iulie . Combinatia comoditatii racului cu lenea si starea de schizofrenie a gemenilor va fi destul de nefasta, persoanele nascute in aceasta perioada vor deveni cele mai delasatoare din tot zodiacul, deci nu vor avea bani si nici nu se va pune vreodata problema de cariera. 

Feciorileu , 23 iulie - 23 septembrie. Dorinta de putere a fecioarelor va intra in combinatie cu megalomania, mitomania si snobismul leilor, din aceasta uluitoare combinatie rezultand o zodie puternica, inumana, noua generatie de Hitleri. Din fericire, dorinta de razbunare a leilor ii va duce pe toti feciorileii la faliment, ratare si paranoia combinatorie, in momentul intrarii zodiei in Decanul Decaderii lui Pluto. 

Scorpioanță, 23 septembrie - 22 noiembrie . Zgarcenia balantelor se va armoniza destul de bine cu obsesiile sexuale ale scorpionilor, ceea ce inseamna ca persoanele din aceasta zodie vor cauta sa profite de altii atat sexual, cat si financiar. Persoanele nascute sub acest semn zodiacal vor prefera filmele de groaza, vor fi mari consumatoare de pornografie si vor fi dependente de jocuri de noroc. 

Săgetăcorn, 22 noiembrie - 20 ianuarie . Sentimentele de ratare ale sagetatorilor vor fi echilibrate de sentimentele de vionovatie ale capricornilor. De aici rezulta una dintre cele mai lase, laudaroase si paranoice zodii. Desi se vor simti niste persoane implinite pe plan financiar, săgetăcornii nu vor gasi niciodata dragostea adevarata si vor face foarte putin sex, care, in general, le este oferit din mila. 

Vărsăpești, 20 ianuarie - 21 martie. Blandetea suparatoare a varsatorilor intra in combinatie cu mercantilismul pestilor, rezultand o zodie normala. Persoanele din aceasta zodie vor fi asociate cu mediocritatea si, in general, cu orice lucru anost, plictisitor, plat si insignifiant, deci nu vor intra niciodata in posteritate [sursa]

Voi pe unde va incadrati?

Monica D si-a facut 995 de nervi si a plecat sa-si faca cont pe gmail


Nu mai pot cu reclamele iForex care ma asalteaza de fiecare data cand imi verific e-mail-ul. O vedeam mai des pe vanzatoarea Maria intr-o zi, decat pe mama intr-o luna. Intre timp, vanzatoarea a fost inlocuita de un microbist care sta pe canapea, ragaie bere si face bani. Azi, l-au schimbat si pe microbistul al carui nume nu l-am retinut. Probabil, cei responsabili cu aceste reclame – spam, au considerat ca vor avea mai mult succes concretizand asa-zisii bani castigati de diversii indivizi fictivi prezentati in poze. Ca urmare, azi am fost nevoita sa privesc de prea multe ori aceasta creatie, probabil un produs al unor specialisti in marketing, copywriting si alte denumiri pompoase. 


La o cautare rapida, am descoperit ca a mai scris cineva despre acest subiect, aici. Si a facut-o foarte bine si intr-o nota amuzanta.

vineri, 20 aprilie 2012

Precautii suplimentare

Am fost ieri la un consult si ceva investigatii medicale, in urma carora mi s-au recomandat vesnicele anticonceptionale. Ma asteptam. Pentru sindromul ovarelor polichistice nu exista altfel de tratament. Inainte sa ma avant intr-o farmacie, am zis sa arunc un ochi pe net. Am gasit prospectul pastilelor, care, daca are aceasta forma si in versiunea din farmacii, e cel putin amuzant. 

Totusi, cine foloseste anticonceptionale ca metoda contraceptiva, iar pentru mai multa siguranta, practica simultan si abstinenta?!

joi, 19 aprilie 2012

Trairi, sentimente, emotii si regasiri

O zi mai bogata ca azi n-am mai avut de mult timp. Bogata in trairi, sentimente, emotii si regasiri.
De la AleCs am primit un clip extraordinar, impreuna cu o voce ce mi-a ravasit sufletul. N-am mai fost atat de dependenta de o melodie de... prea mult timp. Clipul e cel de mai jos.



Apoi, the highlight of the day a fost sa ma regasesc litera cu litera in povestea vietii unui om pe care il admir de mult. Exceptand talentul lui, pe care, evident, nu-l am, copilul si semnificatia cifrei 44, vorbeste despre mine in cele mai mici detalii. Filmuletul e aici.

miercuri, 18 aprilie 2012

Genial de prost


Continui sa nu inteleg logoreea manifestata (mai ales) online, doar de dragul de a umple niste pagini virtuale, ce urmeaza a fi servite pe post de informatii revelatoare abonatilor avizi de solutii miraculoase. Asa sunt eu, ma incapatanez, ma prind mai greu, imi functioneaza mintea mai in ralanti. Poate imi explica si mie cineva, ce imi scapa din articolul urmator si, mai ales, care e partea geniala din el.
Sugestiv intitulat “5 modalitati geniale de a nu fi de acord cu seful tau”, acest articol, via cariereonline.ro, nu e altceva decat o forma fara fond. Pe scurt, cele 5 “modalitati geniale” sunt:
  1. pune intrebari clarificatoare
  2. alege locul si timpul potrivit
  3. arata-le ca abordarea ta ii va ajuta si pe ei
  4. vorbeste des cu seful tau
  5. cere permisiunea sa oferi feed-back
Ultima varianta se refera chiar la permisiunea de a-ti exprima parerea, privilegiu de care nu se bucura multi, tocmai de aici aparand necesitatea solicitarii acestuia. Sau, daca ar fi sa ma exprim mai neaos: bai, esti prost?!
Articolul integral, pentru cine mai are timp de pierdut si nervi de consumat, il gasiti aici. Daca descopera cineva sclipirea de geniu a articolului, care, mie mi-a scapat, din ignoranta, evident, va astept sa ma contraziceti.

duminică, 15 aprilie 2012

Ignoranta raneste pe cei ce n-o poseda

                                                                sursa

Cartea pe care o citesc acum, "Invierea" de Lev Tolstoi (fara legatura cu sarbatoarea aferenta) e una din cartile care mangaie. Nu ajuta propriu-zis, decat in masura in care gasesti liniste in confirmarea gandurilor tale. Eu ma agat de ea cu tristetea cititorului care se indrepata vertiginos spre ultimele pagini.
Fragmentul la care vreau sa fac referire, reda intocmai tristetea pe care o simt, cand ma conving ca nu apartin si nu am nimic in comun cu oamenii cu care sunt nevoita sa socializez zi de zi. Faptul ca vad, inteleg si gandesc lucrurile diferit de ei, ma marginalizeaza, pentru ca, nu am puterea nici sa ma prefac ca sunt ca ei, nici sa-i accept asa cum sunt. Fericirea lor e zgomotoasa si deranjanta, pentru ca, se bazeaza pe o ignoranta care ii raneste pe cei ce n-o poseda.

"Cat de convinsi sunt cei care lucreaza, precum si cei care ii fac sa lucreze, ca asa trebuie sa fie lucrurile: ca trebuie sa cladeasca acest palat fara noima si de prisos, pentru vreun om tot atat de prisos, unul dintre cei care ii jefuiesc si-i saracesc, in timp ce acasa la ei, la tara, nevestele lor insarcinate sunt nevoite sa munceasca peste puterile lor, iar copilasii cu scufite peticite pe cap zambesc cu un zambet de batran, asteptandu-si moartea timpurie si miscandu-si picioarele fara vlaga, isi spunea Nehliudov privind aceasta cladire" - "Invierea" - Lev Tolstoi.


joi, 12 aprilie 2012

Fie ca Lumina Sfântă să vă intre-n ochi!

Ieri a fost miercuri, 11 aprilie. Pastele e pe 15 aprilie. Eu ieri primeam deja e-mail-uri corporatiste cu urarile cuvenite. Le-am sters si am incercat sa ma incurajez pentru ceea ce va urma. Azi am primit mai multe. Maine, in mod sigur va fi o tragedie de proportii, pe care nu prea am cum s-o evit. Mesajele… n-am nervi sa vorbesc despre ele, desi, privite dintr-un anumit unghi, ar fi chiar comice. Majoritatea incep sau contin ceva pe tema “fie ca lumina sfanta…”. Inchid repede e-mail-ul si ca sa imi revin, deschid blogul. Bine am facut, pentru ca l-am gasit pe Ciutacu, care m-a inteles si a scris genial pe marginea subiectului. Acum stiu si ce fac vineri seara.

Seninatatea naiva de care mi-e dor


Odata, zambeam des. Eram fericita in naivitatea mea. Ma inveseleam la fel de usor cum ma si intristam, pentru ca natura m-a inzestrat cu o sensibilitate dificil de controlat. Tot natura e responsabila pentru pasiunile pe care mi le-a daruit, uitand totusi sa-mi lase si talentul necesar concretizarii lor.
Sensibilitatea a atras oameni deosebiti, care au vazut in mine aceleasi lucruri, pe care si eu le vedeam la ei, si m-a ajutat sa creez legaturi reale si puternice. Tot sensibilitatea mi-a facilitat rani profunde, cu urme inca vizibile. Pentru a o disimula, am inceput sa port o masca in public. La propriu. Privindu-ma in oglinga am realizat ca, zambetul imi tradeaza vulnerabilitatea. Am adoptat, deci, o mina serioasa, din care lipsea cu desavarsire zambetul. Mi-a fost greu sa afisez ceva ce nu simteam, dar o faceam din necesitate. Cum ajungeam la adapostul familiaritatii, ma destindeam si redeveneam eu.
Azi am realizat ca, port aceasta masca tot mai mult, in asteptarea cuiva care sa ma inspire s-o dau jos. O port de atat de mult timp, incat a devenit o obisnuinta, in timp ce zambetul s-a transformat intr-un eveniment rar si de scurta durata.
Am oameni si motive pentru a zambi, dar o fac in mod provocat. Justificarile au inlocuit starea naturala a zambetului. Nu mai am acea seninatate naiva, pe care o regasesc doar in poze. Si imi lipseste, oarecum. 

miercuri, 11 aprilie 2012

Va era dor de un sfat-doua?

In naivitatea mea, continui sa ma mir de traficul pe care il au site-urile pline de greseli gramaticale si de banalitatii sau ineptii, repetate pana la exasperare. Azi, realitatea.net ne invata 10 modalitati de a obtine un job bun. Da, deja rad cand citesc astfel de titluri, pentru ca anticipez continutul articolului. De data asta insa, n-am anticipat sfatul cu numarul doi, care e de-a dreptul mind blowing. Zice asa:

2. Cere o primă de angajare
Nu este un fenomen des întâlnit pe la noi, dar se poate, mai ales dacă vorbim de o companie mare sau de un post important. Dacă nu asta ar putea însemna că pierzi o luna de salarizare. Așa că dacă ați bătut palmă și compania te vrea cu orice preț, poți încerca să ceri un bonus de angajare sau un avans care ți se cuvine. Fie că ai și alte oferte pe masă, fie că nu, cerând o astfel de prima/bonus le dai de înțeles angajatorilor tăi că vei fi un "component" de preț pentru ei și vor fi și mai interesați să te păstreze. Dacă nu reușești să primești, nu a stricat faptul că ai încercat.

Normal ca nu e un fenomen des intalnit la noi, pentru ca NOI nu gandim, traducem pe google articole straine cu pretentia absurda de a suprapune alte tari Romaniei. Ne-am raportat intotdeauna la alte economii, alte civilizatii, alte traditii, dar cu aceeasi mentalitate comunista.
Daca incercati acest pont, anuntati-ma si pe mine cum a mers. Mult success. O sa aveti nevoie.
 

luni, 9 aprilie 2012

Daca n-ar trebui...

                                                  sursa

Azi n-am avut spor deloc. As spune ca am plimbat cateva hartii de colo pana colo, dar nici asta n-am facut. Hartiile inca asteapta sa fie plimbate. Iar mie inca nu mi-a venit cheful. Ca niciodata, am lasat sa se strecoare o eroare intr-un raport trimis la Bucuresti. Nu e grav, se poate rectifica. La un moment dat.
Ce mi-ar placea sa fac, cu rezultate mai bune la capitolul eficienta, ar fi sa citesc, intr-un loc cald si linistit, departe de Romania. M-as mai plimba cu bicicleta, as asculta valurile unei mari spargandu-se de stanci, as revedea Venetia si, daca s-ar putea, i-as lua pe toti cei dragi si am calatori pana la adanci batraneti.
Insa, acum trebuie sa plimb hartiile, ca sa-mi permit sa mai visez si maine la ce as face, daca n-ar trebui sa le plimb.

vineri, 6 aprilie 2012

Bucuria mea

De felul meu, nu agreez promotiile. N-oi fi romanca, cine stie. N-am participat niciodata la concursuri cu premii, n-am trimis SMS-uri, n-am introdus coduri, nici macar nu m-am dus sa ridic dozele de Cola gasite ca premiu sub capac. Nu de alta, dar drum la benzinarie oricum n-aveam, iar magazinele si chioscurile nu participa la promotii.
In ultima vreme, insa, m-a prins tare, dar tare de tot, concursul de la Napolact. Nu pentru ideea de castig, ci pentru site-ul promotiei, genial gandit si construit si, pentru ca, oricum cumparam produsele. Cu fiecare participare, poti vizita (virtual) unul din cele 20 de sate din Ardeal. Fiecare are o scurta descriere, intr-un limbaj specific ardelenilor, fotografii pentru a si vizualiza ceea ce citesti, iar la sfarsit, daca retii detalii despre satul vizitat si raspunzi corect la cateva intrebari, mai ai o sansa in concurs. Sansa nu ma intereseaza, dar imi place la nebunie sa imi pun la incercare memoria pe termen scurt si, eventual, sa si raman cu acele informatii in minte. In plus site-ul e amuzant de parcurs si foarte istet conceput. 


Pe sticla de sana sau chefir, ce imi serveste drept pranz la munca, scrie “prilej de ragaz”. Exact asta si e. Abia astept sa las tot deoparte, sa-mi iau covrigii cu susan si sticluta de Napolact, sa deschid site-ul si sa uit ca am niste colegi imbecili si enervanti. Si pentru cateva minute, chiar reusesc.

P.S.: Pentru cine se intreba, nu, nu m-a platit nimeni sa le fac reclama. E bucuria mea.

miercuri, 4 aprilie 2012

Din ciclul "e bine sa fie bine si e rau sa fie rau"


Cine sunt "profesionistii" care scriu pe wall-street.ro n-am avut rabdarea sa aflu, dar vad ca detin suficienta curiozitate sa le citesc ineptiile. Pe langa greselile de spelling, prea numeroase pentru a fi trecute cu vederea, articolul e complet golit de fond, adresandu-se probabil... majoritatii. Ceea ce il face de succes. Sau ceva.

"Iata cum se caracterizeaza cele trei tipuri de relatii pe care le poti avea cu seful tau:

Astfel, varianta “Destul de bine” indica o relatie echilibrata de ambele parti: fiecare se preocupa de atingerea obiectivelor stabilite, cu fortele si mijloacele de care dispune. Exista evident si un ridicat nivel de interactivitate, de colaborare, care face ca lucurile sa evolueze asa cum au fost previzionate.

“Minunat” este modul prin care intelegi sa il rasplatesti pentru aprecierea pe care ti-o arata si pentru sutinerea si sprijinul pe care le demonstreaza in fiecare moment al colaborarii voastre. Ai rezultate bune, te simti incurajat si esti dispus sa oferi din ce in ce mai mult. Cand cei din jur apreciaza lucrurile bune din noi, este remarcabil cat de des le raspundem cu aceeasi moneda. 

“Deloc bine” este un raspuns care arata vremuri tulburi in paradis. Daca esti singurul din echipa care are aceasta parere, atunci ar fi bine sa te evaluezi in primul rand pe tine, de ce esti tu “exceptia de la regula” si sa intelegi ce ar trebui sa faci tu pentru a schima situatia. Discutiile cu ceilalti colegi poti ajuta mult in aceasta situatie".

Nu-i asa ca si pe voi v-a ajutat mult articolul?

De ce il iubesc pe Mircea Badea

Azi, pentru surpriza placuta de a-mi regasi la el convingerile, frustrarile si, apoi, linistea. Pentru ca, atunci cand are un lapsus, eu stiu exact cuvantul pe care il cauta. Pentru ca, asemanarea imi inspira intelegere, la un nivel pe care foarte putin il ating, in ceea ce ma priveste.
Pentru ca azi a postat asta


in timp ce, in februarie eu am postat asta, cu aceleasi sentimente si ganduri.

UPDATE: Cred ca e de la sine inteles ca nu voi aproba niciun comentariu injurios, vulgar sau pur si simplu nepotrivit. Nu va place, faceti pasi.

luni, 2 aprilie 2012

Drumul catre noi

                                                                 sursa

Cateodata, in intuneric, e usor sa ratacim drumul si sa apucam pe carari diferite. Un singur pas, pe un drum gresit, e suficient pentru a ne rataci intr-un labirint complet strain. In cautarea noastra dupa acel “ne sais quoi”, pierdem atat de usor notiunea timpului. Uneori, nici macar n-o pierdem, o oferim cu buna stiinta, in schimbul unei dorinte deloc clar definita. In lipsa obiectului cautarii, nici aflarea nu poate fi posibila. Cat de facil e sa ne pierdem, astfel, pe noi insine, complet, ireversibil.

Unul din noi trebuie sa aiba luciditatea de a mai vedea drumul lasat in urma si de a intinde o mana. Iar celalalt trebuie sa fie suficient de rational pentru a raspunde gestului. Da, rational, pentru ca asa cum zicea si Hugh Laurie in House MD, nu sa ne urmam inima e problema, ci sa ne urmam creierul. Inima inseamna impuls si intotdeauna e usor sa cedam tentatiei. Creierul, insa, inseamna judecata, iar provocarea consta in a discerne dincolo de impuls si de a lua o hotarare in pofida instinctelor.

Am ales sa-ti simt caldura mainii. Uitasem cat de in siguranta ma simt cand ne plimbam impreuna.