luni, 2 aprilie 2012

Drumul catre noi

                                                                 sursa

Cateodata, in intuneric, e usor sa ratacim drumul si sa apucam pe carari diferite. Un singur pas, pe un drum gresit, e suficient pentru a ne rataci intr-un labirint complet strain. In cautarea noastra dupa acel “ne sais quoi”, pierdem atat de usor notiunea timpului. Uneori, nici macar n-o pierdem, o oferim cu buna stiinta, in schimbul unei dorinte deloc clar definita. In lipsa obiectului cautarii, nici aflarea nu poate fi posibila. Cat de facil e sa ne pierdem, astfel, pe noi insine, complet, ireversibil.

Unul din noi trebuie sa aiba luciditatea de a mai vedea drumul lasat in urma si de a intinde o mana. Iar celalalt trebuie sa fie suficient de rational pentru a raspunde gestului. Da, rational, pentru ca asa cum zicea si Hugh Laurie in House MD, nu sa ne urmam inima e problema, ci sa ne urmam creierul. Inima inseamna impuls si intotdeauna e usor sa cedam tentatiei. Creierul, insa, inseamna judecata, iar provocarea consta in a discerne dincolo de impuls si de a lua o hotarare in pofida instinctelor.

Am ales sa-ti simt caldura mainii. Uitasem cat de in siguranta ma simt cand ne plimbam impreuna.

0 comments:

Trimiteți un comentariu