duminică, 15 aprilie 2012

Ignoranta raneste pe cei ce n-o poseda

                                                                sursa

Cartea pe care o citesc acum, "Invierea" de Lev Tolstoi (fara legatura cu sarbatoarea aferenta) e una din cartile care mangaie. Nu ajuta propriu-zis, decat in masura in care gasesti liniste in confirmarea gandurilor tale. Eu ma agat de ea cu tristetea cititorului care se indrepata vertiginos spre ultimele pagini.
Fragmentul la care vreau sa fac referire, reda intocmai tristetea pe care o simt, cand ma conving ca nu apartin si nu am nimic in comun cu oamenii cu care sunt nevoita sa socializez zi de zi. Faptul ca vad, inteleg si gandesc lucrurile diferit de ei, ma marginalizeaza, pentru ca, nu am puterea nici sa ma prefac ca sunt ca ei, nici sa-i accept asa cum sunt. Fericirea lor e zgomotoasa si deranjanta, pentru ca, se bazeaza pe o ignoranta care ii raneste pe cei ce n-o poseda.

"Cat de convinsi sunt cei care lucreaza, precum si cei care ii fac sa lucreze, ca asa trebuie sa fie lucrurile: ca trebuie sa cladeasca acest palat fara noima si de prisos, pentru vreun om tot atat de prisos, unul dintre cei care ii jefuiesc si-i saracesc, in timp ce acasa la ei, la tara, nevestele lor insarcinate sunt nevoite sa munceasca peste puterile lor, iar copilasii cu scufite peticite pe cap zambesc cu un zambet de batran, asteptandu-si moartea timpurie si miscandu-si picioarele fara vlaga, isi spunea Nehliudov privind aceasta cladire" - "Invierea" - Lev Tolstoi.


0 comments:

Trimiteți un comentariu