miercuri, 16 mai 2012

Lucrurile marunte si fericirea


Imi displac profund cliseele, iar cine ma cunoaste, stie asta. Se spune ca repetitia e mama invataturii. Da, a invataturii pe de rost, a carei adepta nu sunt. Deci, ma feresc cat pot de mult de stereotipuri.

Unul dintre ele e ca fericirea sta in lucruri marunte. O fi stand si in maruntisuri, nu neg. Totusi, repetitia obsesiva a acestui concept, il dezbraca de insemnatate si-l face sa sune fals. Uneori, chiar e fals. Adica, da, sunt memorabil de fericita atunci cand Alin ma invita la o plimbare, desi e obosit dupa 12 ore de munca de teren, dar stie ca dupa ale mele 8 ore de munca de birou, uneori devin morocanoasa daca nu ies la plimbare. Sunt fericita chiar si cand conceptul de a iesi in oras, inseamna a merge pana la magazin, a cumpara doua inghetate din ultimii 30 de lei pe care ii avem pana la salariu si a le manca pe o banca, in timp ce povestim intamplari amuzante. Sunt fericita cand ne trezim tarziu si niciunul din noi nu vrea sa se dea jos din pat, asa ca, lenevim tinandu-ne in brate pana mult dupa pranz. Sunt fericita cand Alin ma duce pe faleza, la spatiul amenajat pentru catei, doar pentru a ma privi cum ma bucur ca un copil in peajma lor. Da, toate acestea sunt lucruri marunte care ma fac fericita. Foarte fericita.

Insa, asta nu inseamna ca putem afirma ca fericirea sta in lucruri marunte. Pentru ca, fericire ar fi sa-i pot indeplini mamei mele visul de o viata, de a ajunge in Egipt. Fericire ar fi daca n-ar trebui sa refuz invitatiile unei prietene de a merge la mare, sau la un film, din motivul ca avem fiecare un alt nivel de trai, care ne desparte. Fericire ar fi fost daca as fi putut ajunge in Londra, la intalnirea lui Darren cu fanii, pentru o imbratisare si cateva cuvinte lacrimogene. Fericita as fi, daca as avea libertate pe care o aveam in facultate, de a filozofa pe diverse teme, neingradita de grijile finaciare ale zilei de maine.

Da, poate ca fericirea sta in lucruri marunte, unele dintre ele, insa, pe cat de marunte, pe atat de inaccesibile. 

7 comments:

ddunia spunea...

Nu te impovara ca un animal, esti tanara, poverile nu sunt inca greutati, ci determinari sa ajungi la mare, la Londra, in Egipt cu mama ta.

Monica spunea...

In teorie, orice e posibil :)

Lorelei spunea...

:)
Nici nu stii cat de bine te inteleg si cat de asemanator, pana la identificare, gandesc.
:)

Monica spunea...

Intotdeauna ma simt mai bine cand aud asta :) Merci.

Ioana spunea...

Nici eu nu stau mai bine la capitolul clisee, ma scot din minti...

Imi pare rau ca nu ii poti indeplini visul mamei tale, mai ales ca nu e chiar unul de neatins, adica e uman si de bun simt :-( Vazusem niscaiva oferte cu 200 euro, daca nu ma insel, din pacate nu mai tin minte unde.

De grupul asta de pe FB stii? Poate mai posteaza si acolo oferte, n-ar fi rau sa fii pe faza:

http://www.facebook.com/egipt.undeincepetotul

Bafta multa, va veni ea si ziua aceea cand o vei putea duce pe mama in Egipt, sunt convinsa!

Monica spunea...

Inca cineva care simte ca mine :) Lucru rar totusi, de aceea nu-l iau "for granted".
Multumesc, Ioana, pentru comentariu, link si gandurile bune :*

Lorelei spunea...

Cu placere:)

Poti sa cauti si pe site-urile de last minute.

Trimiteți un comentariu