joi, 10 mai 2012

Regasiri

Cateva pasaje din "Invierea" - Lev Tolstoi, pe care le-am insemnat si care cred ca merita impartasite:

"Una din cele mai obisnuite si raspandite prejudecati este credinta ca fiecare om are insusirile lui proprii foarte bine determinate; cu alte cuvinte, ca sunt oameni buni sau rai, destepti sau prosti, energici, molai, s.a.m.d. In realitate, oamenii nu sunt asa. Am putea spune despre un om ca este adeseori mai mult bun decat rau, adeseori mai mult destept decat prost, de cele mai multe ori energic si nu molau, sau invers; am sustine insa un neadevar daca am sustine despre un om ca este bun sau destept, iar despre altul ca este rau sau prost. Si totusi, noi impartim intotdeauna oamenii in felul acesta, ceea ce este o greseala. Oamenii sunt asemenea raurilor; apa in toate raurile este la fel, una si aceeasi, dar fiecare rau este aici ingust, colo repede, dincolo lat, acum linistit, apoi curat, cand rece, cand tulbure, cand cald. La fel si oamenii. Fiecare om poarta in el toate insusirile omenesti, dar cateodata manifesta unele dintre ele, iar alta data altele si se intampla deseori sa nu semene cu el insusi, cu toate ca ramane mereu una si aceeasi fiinta".

"Toti oamenii traiesc si se poarta in parte dupa propriile lor idei, si in parte dupa ideile altora. Masura in care oamenii traiesc dupa ideile lor sau, dimpotriva, dupa ideile altora, alcatuieste deosebirea de capetenie dintre ei. Unii oameni, majoritatea, se folosesc de ideile lor ca de un joc intelectual; pentru ei ratiunea este ca o roata motrice fara curea de transmisie, iar faptele lor se supun ideilor altora, obiceiurilor, traditiilor, legilor; altii, dimpotriva, socotesc ideile proprii ca fiind motoarele principale ale intregii lor activitati: ei asculta aproape intotdeauna de cerintele ratiunii lor si i se supun, si numai rareori si dupa o atenta cercetare critica ii urmeaza pe altii".

"Una este sa stii ca undeva, departe, unii oameni ii chinuiesc pe altii, supunandu-i la tot soiul de degradari, umilinte si suferinte neomenesti, si cu totul altceva este sa vezi zi de zi, timp de trei luni, aceasta degradare si chinuire a unora de catre altii. Nu o data in decursul acestor trei luni se intrebase el: oare eu sunt nebun de vad ceea ce nu vad altii, sau nebuni sunt cei care fac ceea ce vad eu? Dar acesti oameni (si erau multi) savarseau aceste fapte, care il mirau si ii pareau atat de ingrozitoare, cu atata siguranta si liniste, cu atata convingere ca nu se poate altfel, ba chiar cu convingerea ca fac un lucru foarte important si folositor, incat era greu sa-i socotesti pe toti nebuni. Pe de alta parte, nici pe el insusi nu se putea socoti nebun, caci isi dadea seama ca ii era mintea limpede, si de aceea era mereu intr-o stare de nedumerire".

"Da, era Kriltov, sau cel putin urma pe care o lasase existenta lui trupeasca.
Pentru ce a suferit? Pentru ce a trait? Oare a inteles el lucrul acesta acum? se gandea Nehliudov si ii parea ca nu exista raspuns la aceasta intrebare, ca nu exista nimic afara de moarte si simti ca i se face rau".


3 comments:

Lorelei spunea...

Tolstoi era Fecioara.

Iar ceea ce spune aici e absolut frumos si de bun-simt. Si inteligibil. Simplu (nu inzorzoneaza ideile) si profund, in acelasi timp.

Monica spunea...

Si Tolstoi?! :))) E clar, suntem niste perfecti!

Lorelei spunea...

Mai aveai vreo indoiala? :))))

Trimiteți un comentariu