miercuri, 6 iunie 2012

De ce conceptul de motivare ma demotiveaza

In primul rand, pentru ca, asa cum spunea – genial – George Carlin…


In al doilea rand, pentru ca rabdarea pe ca am avut-o cu variate surse de motivare, m-a enervat si intristat cumplit. N-am gasit pana acum niciun element motivant, nici macar o idee care sa mi se pare buna si pe care sa o sustin cu incredere. Adevarul e ca nici n-am cautat in mod deosebit, dar ceea ce “mi-a cazut in mana” imi confirma parerea. Subiectele pe tema sunt clisee. Le-am auzit de atatea ori, incat plasarea lor ca solutii salvatoare, devine foarte deranjanta. Insasi ideea de citat motivational e gresita, pentru ca acele ganduri apartin unui om care a depasit o anumita situatie, intr-un anume fel si acum considera universal valabila metoda lui. 
Am constatat o oarecare intoleranta la cei care cred in puterea motivarilor, fata de cei care nu se regasesc in acest concept. Au impresia ca restul lumii e nefericita, sau nu si-a gasit echilibrul, din cauza ca nu sunt/fac ca ei si se folosesc de starea negativa a celor pe care ii acuza, tocmai pentru a(-si) demonstra ca au dreptate. Dreptatea, insa, nu e generala, fiecare o are pe a lui. Cu totii suntem subiectivi, oricat de nepartinitori am dori sa ne credem. Problema mea apare atunci cand mi se impune. Orice.

2 comments:

Grig spunea...

Ideea de discurs motivational ma deranjaza si pe mine. Mai als pentru ca toate discursurile acestea sunt facute parca dupa acelasi cliseu in timp ce fiecare dintre noi suntem unici.

Monica spunea...

Exact! Ai cuprins in cuvinte mai putine ce m-am chinuit eu sa exprim aici :)

Multumesc pentru feedback.

Trimiteți un comentariu