marți, 5 iunie 2012

Paradoxul alegerii

Barry Schwartz, un psiholog american de care am auzit recent, sustine in filmuletul de mai jos o idee, de ce sa nu recunosc, interesanta. Nu e originala, desi el pare sa creada ca e singurul care s-a gandit la asa ceva, dar da de gandit. Fondul e interesant, daca se trece cu vederea forma tipic americana a discursului lung, repetativ si pe intelesul copiilor de gradinita.

Pe scurt, expune problema alegerilor pe care le facem, afirmand ca in subconstientul nostru e atat de adanc implementata ideea ca e bine sa avem cat mai multe optiuni, incat nu ne gandim sa punem sub semnul intrebarii numarul tot mai mare al variantelor dintre care avem de ales. Daca libertatea se traduce in libertatea de a face alegeri, ceea ce, evident, e  un lucru pozitiv, prea multe optiuni pot duce la incapacitatea de a mai face o alegere, oricare ar fi ea. La aceasta “paralizie”, cum o numeste Barry Schwartz, se adauga si impactul psihologic, care ne afecteaza, chiar daca nu-l constientizam. Astfel, ne trezim gandindu-ne la ce s-ar fi intamplat, daca am fi facut o alta alegere, dezamagiti  de gandul ca alegerea facuta e doar buna, dar nu ideala, dezamagiti de propriile asteptari, sau cu mintea mereu la ce am putea sa facem, daca n-am face ce am ales in prezent. Toate acestea inseamna stres, griji, probleme. 

Desi importanta si necesitatea de a avea optiuni nu sunt contestate de nimeni, se pare ca am trecut de mult de acea linie invizibila a echilibrului intre prea putine si prea multe variante, ambele extreme fiind daunatoare.

Mie mi se pare ca intregul discurs al psihologului american se reduce totusi la ideea ca omul isi doreste libertatea, dar cand o dobandeste constata ca povara e prea mare si abia asteapta sa o incredinteze altcuiva. Iar aceasta idee a fost expusa, intr-un mod genial, de Dostoievski in “Fratii Karamazov”. Am citat exact fragamentul cu pricina aici

0 comments:

Trimiteți un comentariu