luni, 12 noiembrie 2012

What we do

Filmul e Matrix. Cartea e “Procesul” de Franz Kafka. Ideea e una singura: oamenii accepta cu usurinta situatia in care se afla. Oamenii se complac, nu-si pun intrebari, se obisnuiesc. Traiesc viata pe care o au si pe care o considera data. De la dumnezeu sau ceva.

Suntem ca niste sobolani ce alearga pe loc in cusca lor. Nu stim de ce alergam, de ce suntem in cusca sau ce e dincolo de ea si nici cine ne-a limitat existenta intre acele gratii. Suntem prea ocupati pentru a ne mai pune probleme filosofice care, oricum, ne depasesc.

We take the easy way out, the coward way out.

Tacem cand ar trebui sa luam atitudine, lasand loc abuzurilor. Suntem indiferenti la problemele celorlalti, iar pe ale noastre le tratam cu resemnare. E mai simplu sa ne retragem in postura de victima neajutorata, decat sa ne revoltam si sa luptam pentru lucrurile in care credem.

Preferam sa privim partea pozitiva a lucrurilor, sa fim optimisti, increzatori in… soarta sau ceva. Speranta moare ultima, nu-i asa? E mai comod sa speri, decat sa actionezi concret.

Acceptam, ne resemnam, tacem si plecam capul. Ne iese atat de bine, incat ar fi pacat sa spargem tiparul. 

0 comments:

Trimiteți un comentariu