luni, 24 decembrie 2012

E mult

Nu mi se intampla des sa intalnesc oameni. Se intampla sa ma intalneasca ei pe mine, in timp ce eu sunt absenta. Nu retin aproape niciodata nimic despre oamenii care imi sunt prezentati, nici macar numele. Dar mai exista si exceptii si, pentru acel sentiment, viata merita traita. Pentru acel moment cand ridic brusc privirea din hartiile de care sunt inconjurata la munca, pentru ca zgomotul de fond pe care de obicei il ignor cu succes devine o afirmatie interesanta. Pentru acel moment cand fiinta din prezenta mea devine omul care imi trezeste interesul. Pentru zambetul si lumina de pe fata mea in momentul descoperirii. Pentru fericirea recunoasterii reciproce dintre doua suflete similare. Pentru ca in doua zile am intalnit doi astfel de oameni. Singurii din anul asta. E mult.


duminică, 16 decembrie 2012

Gifts for strangers

A inceput anul trecut, datorita lui Bogdan Grigore si a fost cam asa:






Mi-a placut atat de mult ideea si a fost atat de mare regretul ca n-am putut fi anul trecut cu ei, incat anul asta a trebuit sa fac ceva. Si am facut. Am pus Galatiul pe harta in eventul "Gifts for strangers".



Am inceput timid, poate putin neincrezatoare ca voi reusi, dar am avut parte de cele mai frumoase incurajari, chiar din partea lui Bogdan Grigore si de cel mai de baza ajutor din partea Andrei, fara de care evenimentul n-ar fi iesit atat de frumos.
Cu Andra am pus la cale toate detaliile, de la idei de cadouri pana la etichete, loc de intalnire, etc. 
Si ieri ne-am intalnit. Cadouri au fost multe, mai ales ca unii n-au putut sa vina, dar ne-au lasat noua cadourile din partea lor. Iar noi, cei prezenti, am fost 13. Am descoperit, cu surprindere, in cei care au venit, niste oameni cu suflete mai mari decat orgoliile, niste oameni a caror bunatate li se citea pe chip, oameni care nu participa la un eveniment doar pentru ca de sarbatori trebuie sa fim mai buni, intr-un cuvant, Oameni! Fara rautati gratuite, fara lideri de grup, fara specimene care se vor in centrul atentiei si vorbesc cat pentru 2 zile, fara comparatii de genul: cine, ce, cat a adus si de ce; fara priviri strambe sau apropouri, fara ipocrizie si fara barfa. De ce au lipsit cele enumerate mai sus? Simplu, pentru ca oamenii care au raspuns pozitiv initiativei au o alta structura sufleteasca. 
Nu mi se intampla sa vad des astfel de oameni, deci atunci cand am ocazia, ii apreciez si apreciez clipele petrecute cu ei.
Cu totii am fost rasplatiti pentru gestul nostru, iar rasplata a constat, bineinteles, in reactia celor carora le-am impartit cadourile. Cu exceptia a vreo 2 cazuri in care am fost intrebati ce partid reprezentam sau am fost pur si simplu refuzati nepoliticos, restul au avut reactii foarte frumoase. In ceea ce ma priveste, ultimul cadou pe care l-am oferit a fost cel mai incarcat de emotie pentru ca era vorba de o batrana care si-a sters lacrimile si mi-a spus ca acela va fi singurul cadou pe care il va primi anul acesta. Cam atat. Las imaginile sa vorbeasca de la sine si multumesc din suflet celor care au participat si au facut posibil acest eveniment si zambetul larg de pe chipul meu.