duminică, 16 decembrie 2012

Gifts for strangers

A inceput anul trecut, datorita lui Bogdan Grigore si a fost cam asa:






Mi-a placut atat de mult ideea si a fost atat de mare regretul ca n-am putut fi anul trecut cu ei, incat anul asta a trebuit sa fac ceva. Si am facut. Am pus Galatiul pe harta in eventul "Gifts for strangers".



Am inceput timid, poate putin neincrezatoare ca voi reusi, dar am avut parte de cele mai frumoase incurajari, chiar din partea lui Bogdan Grigore si de cel mai de baza ajutor din partea Andrei, fara de care evenimentul n-ar fi iesit atat de frumos.
Cu Andra am pus la cale toate detaliile, de la idei de cadouri pana la etichete, loc de intalnire, etc. 
Si ieri ne-am intalnit. Cadouri au fost multe, mai ales ca unii n-au putut sa vina, dar ne-au lasat noua cadourile din partea lor. Iar noi, cei prezenti, am fost 13. Am descoperit, cu surprindere, in cei care au venit, niste oameni cu suflete mai mari decat orgoliile, niste oameni a caror bunatate li se citea pe chip, oameni care nu participa la un eveniment doar pentru ca de sarbatori trebuie sa fim mai buni, intr-un cuvant, Oameni! Fara rautati gratuite, fara lideri de grup, fara specimene care se vor in centrul atentiei si vorbesc cat pentru 2 zile, fara comparatii de genul: cine, ce, cat a adus si de ce; fara priviri strambe sau apropouri, fara ipocrizie si fara barfa. De ce au lipsit cele enumerate mai sus? Simplu, pentru ca oamenii care au raspuns pozitiv initiativei au o alta structura sufleteasca. 
Nu mi se intampla sa vad des astfel de oameni, deci atunci cand am ocazia, ii apreciez si apreciez clipele petrecute cu ei.
Cu totii am fost rasplatiti pentru gestul nostru, iar rasplata a constat, bineinteles, in reactia celor carora le-am impartit cadourile. Cu exceptia a vreo 2 cazuri in care am fost intrebati ce partid reprezentam sau am fost pur si simplu refuzati nepoliticos, restul au avut reactii foarte frumoase. In ceea ce ma priveste, ultimul cadou pe care l-am oferit a fost cel mai incarcat de emotie pentru ca era vorba de o batrana care si-a sters lacrimile si mi-a spus ca acela va fi singurul cadou pe care il va primi anul acesta. Cam atat. Las imaginile sa vorbeasca de la sine si multumesc din suflet celor care au participat si au facut posibil acest eveniment si zambetul larg de pe chipul meu.

































4 comments:

carpediem spunea...

Knowing you is an honour. You are a great human being. :)

Iulia Kelt spunea...

A fost frumos și sincer. :)

anca spunea...

ce frumos! super idee! la anu' o pun si eu in practica.

Monica spunea...

Anca, e un sentiment grozav sa stiu ca am inspirat si altora dorinta de a organiza acest eveniment si sper ca miscarea sa ia amploare si la noi.

Trimiteți un comentariu