sâmbătă, 29 martie 2014

Asta e...

Unii oameni nu inteleg de ce ma revolt sau ma enervez asa usor. Eu nu inteleg cum pot exista oameni - leguma, pasivi, nestiutori si/sau nepasatori la ce li se intampla in mod direct sau indirect. Din punctul meu de vedere, acesti oameni sunt spectatori la propria viata, simple marionete in mana oricui are puterea sa-i manuiasca. Iar aceste papusi care au in cap doar burete se lasa manevrate, pentru ca altceva nu stiu. Nu stiu nici macar ca, daca vor, pot schimba ceva in viata lor. Se conformeaza, isi spun ca nu au de ales, ca asa trebuie sa fie si, nici nu le-ar trece prin cap sa se abata de la "tiparul" vietii sau de la ceea ce cred ei ca e un mod de viata. De fapt, nu fac altceva decat sa-si insuseasca acest tipar, de la care le este teama sa se abata, pentru ca nimeni din jurul lor n-o face. Si atunci, ar fi "anormal" ca ei sa iasa in evidenta, cand tot ce-si doresc este sa fie in rand cu turma, pentru a fi acceptati, pentru a avea prieteni, pentru a-si pastra acel fals sentiment de normalitate.

Eu, insa, ma revolt pentru orice nedreptate ce mi se intampla mie sau altora, indiferent ca e vorba de straini sau de apropiati. Ma revolta mersul prost si corupt al tuturor lucrurilor din tara asta, incepand cu functionarii de la ghisee care nu-si cunosc munca, pentru ca nu au fost angajati pe criterii de competenta, iar incompetenta lor duce la pierderea inutila a timpului meu, pana la sistemul nostru de sanatate, pe mana caruia daca ajungi, poti sa mori linistit, pentru ca nimeni nu te ajuta. Nimanui nu-i pasa, iar celor care le pasa, le pasa degeaba, pentru ca nu au puterea sa schimbe nimic. Si nu au puterea pentru ca sunt putini. 

Puterea e la cei multi, la cei care nu vor sa iasa din tipare si ii arata cu degetul pe cei care nu sunt ca ei. Puterea e la cei care se plang, pozitionadu-se comod in postura de victime, fara sa faca nimic concret pentru a-si depasi conditia. Puterea e la cei multi si prosti. Si e ok, pentru ei, ca isi merita soarta. Dar, pentru cei care vad lucrurile asa cum sunt si le spun pe nume, pentru ei e nedrept.

Nu pot sa suport oamenii care se comporta diplomat in situatii in care ar trebui sa ia pozitie, oamenii care au o viata buna si din acest motiv sunt calmi si nimic nu-i afecteaza, oamenii egoisti care reduc totul la propria persoana, oamenii care au impresia ca, daca ei au reusit in viata, restul care nu au reusit sunt niste incapabili, oamenii prosti, a caror prostie nu-i afecteaza doar pe ei, oamenii care actioneaza fara a se gandi la consecintele faptelor lor asupra altora, oamenii pe langa care viata adevarata trece neobservata.

Oamenii astia imi spun sa nu ma mai enervez, sa nu mai pun la suflet. Ce daca azi am pierdut 3 ore la coada la taxe si impozite? Asta e viata. Oricum platesti doar o data pe an si acum au si sistemul acela online de plata. Da, sistem pentru care trebuie sa completezi cereri, sa cauti seful de birou care le aproba si care are intotdeauna program de gravida, sa stai la alte cozi, sa suporti nesimtirea vacilor plictisite de la ghiseu, pentru ca in sfarsit sa poti plati online. Ei, asta e. Vorba preferata a majoritatii. Ne conformam, ce avem de facut?

Sau sa spunem, de exemplu, ca vrem sa ne schimbam medicul de familie. Ni se spune ca trebuie sa completam o cerere si sa aducem o copie a fisei noastre de la fostul medic. Insa, fostul medic nu e de gasit, doar asistenta, care are marea calitate de sotie a unui sef si care e comoda. Desi ne grabim, ni se spune ca "procedeul" va dura o saptamana. Procedeul constand in fotocopierea unei fisei si inmanarea ei titularului. Ei, asta e, nu? Ce daca aveam nevoie de ea azi? Vorba unui mos cumunist de la coada de la taxe si impozite: asa cum m-am descurcat eu, ca il cunosc pe seful de birou, trebuia sa te descurci si tu. 

Deci, practic, inteleg ca e vina mea ca nu am "relatii". Asa imi trebuie, sa stau la coada, daca nu cunosc pe cine trebuie. Nu conteaza ca in tarile civilizate totul se rezolva rapid si fara stres cu o simpla programare, de la deschiderea unui cont, pana la emiterea unei noi carti de identitate. Cumva, acolo nu se face nimeni vinovat ca nu-l cunoaste pe seful de birou.

Se poate si altfel, oameni buni. Numai eu stiu asta? Numai eu imi doresc sa traiesc civilizat? Numai eu refuz sa ma conformez cu "asta e"?